Despre aromoterapie

În ultimii ani se acordă din ce în ce mai multă atenție medicinei alternative, iar aromoterapia este una dintre cele mai întâlnite și cunoscute forme ale sale. Aceasta folosește materiale volatile de origine vegetală și alți compuși aromatici cu scopul de a modificat starea de spirit, sănătatea și funcțiile cognitive ale unei persoane.

Contrar termenului, care indică cumva inhalarea, aromoterapia poate însemna și masarea pe piele a uleiurilor aromatice, câteodată chiar înghițirea lor. Desigur, ultima variantă se face strict sub supravegherea unui specialist.

Se acordă o atenție din ce în ce mai mare uleiurilor esențiale inhalate sau aplicate topic, pe piele, ca tratamente alternative pentru infecții, stres și probleme minore de sănătate.

Istoria aromoterapiei se crede a fi început în antichitate, când oamenii au început să ardă lemn, frunze și rășini cu proprietăți aromatice. Astfel s-a ajuns la descoperirea că anumite tipuri de lemn răspândesc în aer arome distincte atunci când sunt arse.

Desigur că și practicile religioase au jucat un rol în dezvoltarea aromoterapiei, egiptenii fiind cei care ardeau bețișoare aromate, create din lemn parfumat, pentru a atrage bunăvoința zeilor. Și tot ei sunt cei care au folosit plantele în medicină, parafarmacie, cosmetice și parfumerie. Preoții și preotesele din Egiptul antic au dezvoltat tehnici speciale de preparare și transformare a florilor, plantelor și ierburilor aromate în uleiuri esențiale, creând adevărate ritualuri o dată cu aceste procese.

Folosirea aromoterapiei a plecat din Egipt spre Israel, China și India, ca într-un final să ajungă și în zona mediteraneană. Desigur, fiecare cultură a adaptat tehnicile și astfel s-a dezvoltat și perfectat arta de extracție și distilare a plantelor în uleiuri și esențe aromatice.

Pe la începutul secolului 19, când medicina modernă a început să se dezvolte, tratamentele bazate pe plante au început să cadă în desuetudine, până când chimistul francez Gatefosse a făcut să renască arta folosiri plantelor și a uleiurilor esențiale, prin descoperirea virtuților uleiului esențial de lavandă, printr-un accident. Arzându-se destul de grav pe mână în urma unui experiment, a folosit primul tub de lichid care îi era la îndemână pentru a-și calma durerile. În tub se afla ulei de lavandă și a descoperit cu uimire mai târziu cât de repede i se vindecă arsura și cât de mică este cicatricea rămasă. Așa a început fascinația lui pentru uleiurile esențiale și tot el este cel care i-a dat numele – Aromoterapie.

Rene-Maurice Gattefosse credea cu tărie în folosirea completă a uleiurilor aromatice, descurajând fragmentarea lor în căutare de alte ingrediente active.

În prezent, India rămâne una dintre țările în care arta aromoterapiei nu s-a pierdut, Ayurveda fiind astăzi una dintre cele mai vechi forme de medicină din lume. Chiar dacă cercetătorii nu sunt încă lămuriți cum funcționează de fapt această formă de vindecare, unii experți consideră că mirosul, unul dintre simțurile umane, ar putea juca un rol. Prin inhalarea moleculelor de uleiuri aromatice se crede că este stimulată partea creierului care este resposabilă de sănătatea fizică, emoțională și mentală. Se știe deja că lavanda este un extract ce calmează și promovează un somn liniștit prin simpla mirosire, funcționând la fel de bine ca un calmant ușor.

Prin masajul cu uleiuri esențiale aromoterapia funcționează nu numai prin inhalare, dar și prin absorbirea uleiurilor de către piele. În plus tehnicile de masaj în sine promovează o stare generală de bine.

În prezent, aromoterapia se folosește în spa-uri, dar și în spitale, pentru a trata o serie de condiții medicale. În general relaxează și ajută corpul să se elibereze de stres, dureri și chiar depresii. Puse sub microscop, s-a demonstrat că unele uleiuri esențiale posedă proprietăți antifungice și antibacteriere, iar altele chiar reușesc să fortifice sistemul imunitar sau să ajute în procesul de digestie. Unele extracte, cum sunt cele de anason, salvie și fenicul conțin compuși asemănători estrogenului și ajută femeile să se elibereze de tensiunile și problemele asociate cu menopauza sau sindromul premenstrual.

Aromoterapia nu poate fi folosită însă de orice persoană. Se recomandă evitarea ei de către femeile însărcinate, persoanele care suferă de alergii sau cei care au o formă severă de astm. În funcție de problemele pe care fiecare persoană la poate avea, unele uleiuri esențiale ar trebui evitate. Ingurgitarea uleiurilor esențiale se face numai sub atenta supraveghere a unui specialist, pentru că unele uleuri sunt toxice pentru consumul uman.

Aromoterapia este astăzi o tehnică de relaxare și calmare întâlnită peste tot în lume. Atenție însă la produsele care promit să aibă și proprietăți aromoterapeutice, cum sunt lumânările parfumate și produsele de îngrijire. Pentru a beneficia de proprietățile uleiurilor esențiale acestea trebuie să fie naturale, și nu sintetice.