Intelegerea copilului mic din perspectiva adleriana
De ce parenting?Metodele clasice de crestere a copilului nu mai functioneaza intr-o societate in schimbare. Suntem martorii schimbarii valorilor morale si standardele noastre sunt mai ridicate ca in trecut.
Trecerea de la sistemul autocratic, in care intreaga societate participa la educarea noilor generatii,( in care fiecare familie urma o schema comuna), la democratie este un proces dificil.
Desi notiunea de egalitate este 526sessionPageCoultii sunt indignati de ideea conform careia copiii sunt egalii lor sociali. Nu la nivelul cunostintelor, abilitatilor sau experientei. Egalitate inseamna ca, indiferent de varsta, abilitati, sex, sau orice altceva ne diferentiaza, fiecare individ solicita in mod egal dreptul la respect si demnitate. Copiii nostri stiu instinctiv asta si, de aceea, clasicul „faci pentru ca asa spun eu!” nu mai functioneaza.
Ce vor copiii nostri?Copilul este o fiinta sociala, de aceea cea mai puternica motivatie a lui este dorinta de a apartine si, pentru a simti asta, e necesar sa ii fie satisfacute nevoile de baza (cei 4 C)
Cei 4 C cruciali:
1. Conectare,
2. Capabilitate,
3. A Conta,
4. Curaj.
Pe scurt, „fiecare om trebuie să fie conectat cu ceilalţi, ca parte a familiei şi a comunităţii sale; să aibă capabilitatea de a avea grijă de sine; să conteze în familia şi în grupul său în sensul că, omul trebuie să ştie că reprezintă o valoare pentru ceilalţi şi că aduce propria contribuţie în cadrul grupului său%raspandita, adt este cel legat de faptul că omul pe parcursul copilăriei sale trebuie să îşi hrănească curajul de a încerca rezolvarea situaţiilor cu care se întâlneşte”.
Toate comportamentele omului, deci si ale copilului, au un scop si reprezinta o miscare spre acest scop. Uneori stim care e scopul, alteori nu. (cu totii ne-am intrebat uneori „ce mi-a venit sa fac/zic asta?” ). Ca sa schimbam un comportament nedorit e necesar sa stim care e scopul ascuns in spatele acelui comportament.
A.are 4 ani si se afla impreuna cu mama sa in magazin. In timp ce mama alege produsele, A. bate cu piciorul in cosul de cumparaturi. „Inceteaza!” ii spune mama. A. se opreste pt cateva momente apoi reia actiunea; mama il roaga, apoi tipa, in final il plezneste. „De ce faci asa?’ „Nu stiu” vine raspunsul lui A.
A. este sincer cand spune ca nu stie. Copiii nu sunt constienti de scopurile lor. Ei invata prin incercare si eroare si vor repeta acel comportament care le da senzatia ca si-au atins scopul.
Formarea personalitatiiCopiii sunt foarte buni observatori, dar uneori interpreteaza foarte prost si 3B ultimul aspecaga moduri gresite de a-si gasi locul in grup (respectiv familia sau societatea).
Pe parcursul copilariei mici, copilul invata sa isi gestioneze mediul interior, dar si cel exterior; invata despre propriul corp si invata sa interpreteze ce vede/aude/simte. Invata sa isi foloseasca inteligenta si sa rezolve sarcinile cu care se confrunta.Trage propriile concluzii despre ce se intampla si isi traseaza liniile-ghid pentru comportamentul sau.
Isi descopera abilitatile dar si deficientele. In fata deficientelor, dificultatilor, sau chiar a unui handicap, copilul poate renunta sau poate compensa prin dezvoltarea unei abilitati speciale (supracompensare).
Exista trei factori externi mediului copilului care pot afecta dezvoltarea personalitatii sale.
Primul factor este atmosfera familiei.In relatia sa cu parintii copilul experimenteaza societatea pe larg. Parintii stabilesc o atmosfera de familie definita ; prin ea copilul experimenteaza economia, religia, rasa, si influentele sociale din mediul sau. El absoarbe valorile familiei, morala si traditiile, si incearca sa le potriveasca intr-un pattern, potrivit standardelor parintilor.
Conceptia copilului despre avantajele materiale refleasa ajung sa aleconomica a familiei. El isi dezvolta atitudini fata de diferitele rase in cocordanta cu cele ale parintilor. Daca toleranta este patternul familiei, atunci copilul va accepta toleranta ca valoare pe care ei doresc sa o sustina. Daca parintii privesc de sus pe ceilalti, copilul poate va capitula si va cauta superioritatea in rasa si in relatiile sociale. Semnificatia educatiei religioase este bine cunoscuta, insa reactia copilului poate fi destul de variata. Copilul va observa imediat si cum se poarta parintii intre ei.
Relatiile intre parinti stabilesc un pattern pentru toate relatiile din familie. Daca parintii sunt calzi, prietenosi, si cooperanti , aceeasi relatie este posibil sa se nasca si intre parinti si copii si intre copii si alti copii.
Cooperarea poate deveni un standard al familiei. Daca parintii sunt ostili si concureaza unul impotriva celuilalt pentru dominare, acelasi pattern se stabileste si intre copiii aceleiasi familii. Daca tatal este dominant si ferm in timp ce mama este blanda si docila, « idealul masculin» poate deveni paternul principal, in particular pentru copii. Astazi cu egalitatea intre sexe , fetele deasemeni se pot decide sa urmeze linia « masculina ». Relatiile dintre parinti ofera copilului o linie directoare despre cum va decide sa-si dezvolte propriile roluri individuale. Dacta orientarea eura dominanta, copilul poate va incerca sa castige o proeminenta asemanatoare prin imitarea sa. Competitia intre parinti poate face competitia sa devina standard al familiei. Ceea ce au copiii din familie in comun este expresia atmosferei familiale stabilita de parinti.
Cu toate acestea, copiii aceleiasi familii nu sunt asemanatori ci, dimpotriva, diferiti. De ce ? In mare, parte, datorita pozitiei copilului in familie, ceea ce numim „constelatia familiei”, harta care ne arata ce pozitie ocupa fiecare membru al familiei.
Pozitia copilului in familie-al doilea factorAcest termen cuprinde relatia caracteristica a fiecarui membru al familiei cu altul, influenta fiecaruia in cadrul familiei. Pozitia unui individ in aceasta „constelatie”, rolul pe care il joaca, are o influenta puternica asupra fiecarui frate si asupra familiei in ansamblu.
Stilul parentalEste cel de-al treilea factor cu influenta puternica asupra personalitatii in dezvoltare a copilului
Exista multe tipuri de clasificari ale stilurilor parentale. Una din cele mai cunoscute este cea in care exista 3 categoca mama este figin educatie:
1. Stilul permisiv
2. Stilul autocrat
3. Stilul democratic
Personalitea copilului este un subiect controversat. Cu toate acestea, cu cateva concluzii sunt de acord majoritatea specialistilor, si anume, personalitatea se formeaza in timpul primilor 4-6 ani de viata si este influentata puternic de cei 3 factori expusi mai sus.
Psiholog Ioana Alina Muresanu