Activităţile acvatice la copiii de 0-3 ani
Efectele privind dezvoltarea psihomotricităţii
Plasarea noului născut în mediul acvatic, asigură continuitatea dezvoltării intrauterine, accelerând astfel dinamica evoluţiei bio-psiho-somatice prin autonomia deplasărilor.
Ca premisă, în accepţiunea de condiţie de bază a educaţiei acvatice, trebuie avută în vedere predispoziţia naturală a noilor născuţi de a pluti. Densitatea corpului bebeluşului îl predispune la o plutire naturală în poziţie orizontală, iar din viaţa sa intrauterină menţine un timp instinctual de blocare a căilor respiratorii în condiţii de imersiune.
Mediul acvatic situat în cele trei dimensiuni ale spaţiului oferă copiilor sentimente noi, care-l conduc să exploreze situaţiile cele mai variate. Această „conştientizare”, prin organism şi sistemul senzorial, trebuie să fie promovată.
Scopul si ipoteza cercetarii
Având toate acestea în vedere am considerat oportună realizarea unei cercetării al cărei scop principal a fost de a demonstra pe cale experimentală şi pe o populaţie infantilă precoce autohtonă, efectele benefice ale activităţilor acvatice, în cazul bebeluşilor şi copiilor mici, asupra potenţării dezvoltării psihomotricităţii, care este considerată preludiul întregii activităţi motorii al oricărui individ.
Ca tipologie cercetarea este un studiu analitic longitudinal, cu o durată de 8 săptămâni, fiind supuse investigaţiei două eşantioane, experimental şi de control, variabila dependentă fiind „vârsta”, care implică procesul de creştere şi dezvoltare, iar variabila independentă fiind constituită dintr-un „program de activitate acvatică”, program administrat numai eşantionului experimental.
Studiul a avut în centru următoarea ipoteză operaţională:
„Practicarea exerciţiul fizic în mediul acvatic stimulează dezvoltarea psihomotrică la copiii de 0-3 ani”.
Subiecţii lotului experimental au provenit dintre copiii care urmează în cadrul clubului „Baby Spa” cursurile de activităţi acvatice.
Schiţa programului de pregătire acvatică
Programul educaţiei acvatice s-a desfăşurat pe parcursul a 8 săptămâni, cu o frecvenţă de 2 şedinte pe săptămână. A fost asigurat un mediu stabil prin garantarea aceluiaşi profesor de activităţi acvatice care a lucrat cu fiecare copil al lotului experimental.
Scopul principal al programului de educaţie acvatică este de a demonstra efectele benefice ale activităţilor acvatice asupra constituirii rapide a schemei corporale şi spaţiale, prin dezvoltarea sensibilităţii posturale şi stimularea formării motricităţii infantile fină şi grosieră.
Metoda de evaluare
Testul Peabody Developmental Motor Scales”, second edition / 2000 (PDMS-2) pe care l-am utilizat in cercetare este considerat ca unul dintre cele mai comune teste de evaluare utilizate pentru a măsura abilităţile motorii la copiii mici.
Rezultatele studiului
Privind analiza rezultatelor, în cazul eşantionului experimental am promovat pe prim plan analiza în cadrul celor 6 categorii de vârstă pe baza evaluării exprimate în luni. Suplimentar s-au efectuat în cadrul eşantionul experimental, analize între categoriile de vârstă exprimate în ani, în funcţie de natura rezultatelor.
Ne-am propus, în mod prioritar, punerea în evidenţă a efectelor variabilei independente la eşantionul experimental, luând în considerare valorile de pornire iniţiale, pre-test şi cele finale, post-test.
S-a luat in considerare si evoluţia coeficienţilor compozit ca indicatori de sinteză, pre-test şi post-test, privind: motricitatea grosieră (G), motricitatea fină (F) şi motricitatea totală (T).
S-a putut constata astfel că: 72% din totalul coeficienţilor compozit, au valorile post-test superioare în raport cu rezultatele pre-test; 17% au valori egale pre-test şi post-test şi numai 11% au valori inferioare în raport cu valorile pre-test.
Privind formele motricităţii, ordinea calităţii progresului subiecţilor este:
• rezultate superioare, 26.3% la motricitate fină, 25.1% la motricitatea totală şi 20,6% la motricitate grosieră;
• rezultate egale, 7.82% la motricitate grosieră, 5.76% la motricitate fină şi 3.29% la motricitate totală;
• rezultate inferioare, 4,94% la motricitate grosieră şi totală şi 1.23% la motricitate fină.
În ce priveşte cadrul categorii de vârstă, sunt categorii la care nu sunt rezultate egale şi/sau inferioare, la una, două sau chiar la nici una dintre formele motricităţii, aspect apreciat ca fiind pozitiv pentru demersul experimental.
Rezultatele verificării atestă faptul că evoluţia procesului de dezvoltare psihomotrică a subiecţilor din eşantionul experimental, sub incidenţa programului de activităţi acvatice, nu poate fi considerat fenomen întâmplator ci efectul influenţei directe şi multilateral a acestei activităţi, asupra dezvoltării comportamentului motor a copiilor mici.
Concluzii
În contextul diversificării conţinutului educaţiei fizice, mai ales în cazul copiilor mici, activităţii în mediul acvatic i se acordă importanţă prin efectele sale formative la intervale de vârsta la care activitatea musculară în mediul terestru este redusă.
Activităţile în mediul acvatic au dobândit statutul de componentă a domeniului educaţiei fizice şi astfel a devenit uzuală sintagma ”educaţie acvatică”.
Activitatea acvatică timpurie prezintă un interes real prin influenţarea dezvoltării psihomotorii a copilului.
Dezvoltarea posturală şi cea motorie se caracterizează, şi în activitatea acvatică prin cele două tendinţe fundamentale, pattern-ul cefalocaudal şi patern-ul proximodistal.
Evaluarea dezvoltării psihomotorii se poate face pe baza rezultatelor unor studii longitudinale sau transversale. Reducerea influenţei vârstei cronologice s-a realizat prin constituirea în cadrul eşantionului de experiment a celor 6 categorii de vârstă.
Autor: Anca Grecu, Doctor in Educatie fizica si Sport, Clubul Baby Spa, Bucuresti